Capitolul IV, Partea II

 Nota Autor: Ascultati melodia in timp ce cititi o sa vedeti ce am vrut sa transmit la fazele cu amintiri. Enjoy:D

-----------------------------------------------------------------

Incercati sa vi le imaginati gri altceva nu am putut gasi, pentru a se potri cu ideea mea de aripi :P

Capitolul 4:Antrenamente, Partea a II-ahttp://www.youtube.com/watch?v=gsQIOgkZt68&ob=av3n


Miranda POV:

      Jason ii da drumul lui Alice, corpul ei cazand inert pe pamantul rece de Noiembrie, imi indrep privirea catre Damian care parca a devenit stana de piatra.
      --Damian, fa ceva!
      --Ce? Chiar crezi ca stiu cum sa acvtivez afurisitele astea de puteri?
      --Concentreazate, puneti mainile pe corpul ei si imagineazati-o asa cum e ea de obicei, o sa vezi ca merge.
      --Ok, ma concentrez. Au trecut cateva minute, iar Alice nu a schitat nici macar un gest, Damian incepe sa devina tensionat, ceea ce nu e de bine.
      --De ce nu se misca, Jason, ai spus ca isi va reveni imediat.
      --Stiu ce am spus, nu mai dispera si concentreazate acolo.
     Calmul asta a lui Jason incepe sa ma dispere, cerul a inceput sa se intunece, vantul incepand sa bata din ce in ce mai tare, transformand praful si frunzele in mici tornade indestructibile. Se pare ca vremea raspunde starii mele de spirit. Toti se uita la mine, d parca dintr-o data mi-au aparut 2 capete in loc de unul.
      --Miranda ce faci?
      --Ce fac? Pe bune, asta inseamna ca ipotezele mele sunt corecte. Ce tare!
      --Sincer sa fiu mai ai putin si dintr-o poiana o sa o transformi intr-o pajiste de toata frumusetea.
      --Incearca sa te calmezi.       
      --Ma calmez, dar de dragul prietenului meu nu de al tau Jason.
      --Ok, ok. Vremea incepe sa se linisteasca, vantul continuand sa bata ezxact ca un stresometru, care le demonstreaza celorlalti ca inca nu m-am calmat destul. Toti sunt asa atenti la mine incat nu observa ca Alice inepe sa se miste. Doar Damian a observat, dandule si celorlalti alarma.
      --Alice, sa nu mai imi faci asta niciodata.
      --Cu ce am gresit, el a luat prea mult.......
      --Sa nu indrasnesti sa te mai apropii de verisoara mea ai inteles?
      --......dar nu ma deranjeaza, am simtit ca are nevoie asa ca nu e nevoie sa ii sariti asa in cap.  
      --Cum sa nu ii sarim in cap, era cat pe ce sa mori, constietizezi asta?
      --Daca nu ai fi asa de inversunat in privinta fratelui tau Caleb, m-ai lasa sa iti explic.
      --Caleb, las-o sa ne povesteasca ok?
      --O sa o fac daca nu mai esti suparata pe mine. Iar fata de catelus, stie ca nu ii pot rezista.
      --Nu sunt suparata pe tine.
      --Aloo ma lasati sa va povestesc?
      --Te lasam.
      --Inainte cu 5 minute e a ma musca am avut o viziune, in care Damin ma salva, de aceea am acceptat.
      --Si eu care redeam ca ma placi macar putin. Alice a rosit! A ROSIT! inseamna ca totusi il place.
      --Cred ca nu ai aflat dar are deja prieten. Ce repede s-a intunecat Alice la fata, nu ii convine ceea ce a spus Damian.
      --Spuneam si eu ce va ambalati asa, nu mai poate omul sa glumesca.     
      --Din cate stiam eu, tu nu mai esti om de vreo 300 de ani deci nu vad cum ai putea glumi.
      --Ha! Ha! N-am ce zice, nu incerca sa fi sarcastica Arianna nu mai semeni cu mine decand te-ai decis sa ramai cu mult prea iubitul tau fratior mai mic.
      --Ce sa spun de parca tu ai fi mai priceput, si nu il amesteca pe Caleb in asta el nu are nici o legatura cu deciziile mele, asta sa fie clar Jason!
      --Poate ca sunt mai priceput, si il amestec pe Caleb in asta pentru ca el ne-a omorat parintii!
      --Iar tu i-ai omorat logodnica! Si nu cred ca l-ai plans asa de mult pe tata.
      --Ai dreptate, nu mi-a parut asa de rau ca l-a omorat pe tata, dar totusi pe mama o iubeam mai mult ca orice.
Iar logodnica lui, aia a fost un fel de razbunare, si intr-un fel o cerea.
    L-a lovit pe Caleb sub centura, pot citi asta in privirea lui care se uita intr-un loc pe care doar el il poate vedea. Nu imi vine sa cred ca Jason poate sa fie atat de crud incat sa isi raneasca propria famlie, desi intr-un fel si Caleb a fost asa de crud, dar s-a indreptat, nu s-a adancit in ranchiuna si intuneric. Vantul a inceput sa bata in rafale puternice, punand intre cei doi o distanta destul de mare, Arianna si Jason fiind prea ocupati sa maraie si sa tipe unul la altul ca sa poata observa.  
      --Poate ca o cerea, dar totusi era fata pe care el o iubea!     
      --Vad ca si-a mai rafinat gusturile, desi ma indoiesc ca Regele isi va lasa fiica sa umble cu un vampir oarecare.
      --Nu cred ca ii pasa lui cu cine stau eu Jason si nu va mai certati, acum v-ati gasit!

CALEB POV: 

   Nu imi vine sa cred ca Jason a omorat-o pe Cassie, asta a durut si pentru un moment i-am revazut chipul voios si ochii albastri care seamana izbitor de mult cu ochii Mirandei si o amintire mi-a trecut prin fata ochilor, eram intr-o poiana, chiar dupa ce i-am cerut mana, a inceput sa zburde vesela, provocandu-ma sa o prind, pana cand intr-un final i-am intrat in joc:
             
                    "--Haide Caleb, te provoc sa ma prinzi!
                     --Poate ne gaseste cineva pe aici!
                     --Haide! Lasuleeee! A facut asta pana mi-a prins privirea <<malefica>> si a inceput sa alerge mai                   repede. La un moment dat am prins-o, cazand amandoi la pamanat in timp ce radeam"   
    Chiar atunci un curent de aer a trecut pe langa mine, trezindu-ma la realitate, doar ca sa ii vad pe Arianna si pe Jason la o distanta destul de mare unul de celalalt si pe Miranda uitandu-se cu satisfactie la acea distanta, asta explica totul.  
      --Acum iubito, trebuie sa iti exersezi puterile.  
      --Si cum se presupune ca o sa le activez?
      --Trebuie sa te concentrezi, de exemplu gandestete la aer si zbor.
      --Ok, aer si zbor, aer si zbor........ incet incet au aparut o pereche de aripi mari de un gri metalizat, care au ridicat-o in aer, acle aer formand un scut impenetrabil in jurul ei.
      --Ai grija sa nu dai in coroanele copacilor! Chiar ma gandeam cat mai poate sta Damian setat pe functia ,,serios".
      --Hei mi-ai distrus conce.......... ce naiba, cum am ajuns aici sus? De cand am aripi? CALEB AJUTA-MA.
      --Nu pot sa te ajut, deoarece aerul formeaza un fel de scut care nu ne lasa sa ajungem pana la tine si oricum esti pre sus. Incearca sa te gandesti numai la zbor.
      --Zbor, zbor....... A inceput sa pluteasca incet inapoi spre pamant, cum l-a atins a zburat direct in bratele mele.  

JASON POV:

      --Ce? Chiar crezi ca stiu cum sa acvtivez afurisitele astea de puteri?
      --Concentreazate, puneti mainile pe corpul ei si imagineazati-o asa cum e ea de obicei, o sa vezi ca merge.   Sper sa mearga, pentru ca am luat prea mult. Au trecut cateva minute deja toti incep sa se impacienteze, in special Damian, care cred ca ar fi in stare sa ma transforme inapoi in om, daca ar sti ca asta i-ar aduce verisoara inapoi. Recunosc ca am luat prea mult, dar sangele ei are un gust asa de dulce, chiar inainte sa o musc, mi-am impus sa nu iau prea mult. Se pare ca nu a mers, indata ce i-am simtit sangele strabatandu-mi corpul m-am simtit mai iplinit ca niciodata, pentru o clipa am uitat si de ce sunt aici, dar mi-am revenit imediat, in aceiasi secunda lasad corpul aproape secatuit al lui Alice sa cada din bratele mele.
      --Ok, ma concentrez.
      --De ce nu se misca, Jason, ai spus ca isi va reveni imediat.
      --Stiu ce am spus, nu mai dispera si concentreazate acolo.
      --Miranda ce faci? Pe bune, altceva n-ai gasit?
      --Ce fac? Chiar nu isi da seama e atat de evident!
      --Sincer sa fiu mai ai putin si dintr-o poiana o sa o transformi intr-o pajiste de toata frumusetea.
      --Incearca sa te calmezi.       
      --Ma calmez, dar de dragul prietenului meu nu de al tau Jason.
      --Ok, ok. Vremea incepe se linisteste, vantul continuand sa bata ezxact ca un stresometru, care ne demonstreaza ca inca nu s-a calmat destul. Toti sunt asa atenti la Miranda incat nu observa ca Alice incepe sa se miste. Doar Damian a observat, dandule si celorlalti alarma.Mersi pitico, m-ai salvat.
      --Alice, sa nu mai imi faci asta niciodata.
      --Cu ce am gresit, el a luat prea mult.......Spune ea aratand spre mine. Tradatoarea!
      --Sa nu indrasnesti sa te mai apropii de verisoara mea ai inteles?
      --......dar nu ma deranjeaza, am simtit ca are nevoie asa ca nu e nevoie sa ii sariti asa in cap. Drace! Si eu care   credeam ca nu isi da seama.
      --Cum sa nu ii sarim in cap, era cat pe ce sa mori, constietizezi asta?
      --Daca nu ai fi asa de inversunat in privinta fratelui tau Caleb, m-ai lasa sa iti explic.UH! Imi ia apararea, ceva s-a intamplat cu ea, nimeni nu mi-a mai luat apararea si asta a fost de mult, chiar inainte sa plec in armata, cuvintele pe care mama i le-a spus tatei inca imi rasuna in cap:

                  ,,--Dar tata, nu vreau sa merg in armata, de ce nu il trimiti pe Caleb, oricum el e fiul tau preferat.
                    --Te trimit pe tine, deoarece tu esti cel mai mare, iar Caleb inca mai are scoala.
                    --Daca ti-ar pasa si de mine macar jumatate din cat iti pasa de Caleb, ai sti ca si eu mai am de facut inca un an de scoala.
                    --Dragule, de ce nu esti putin mai receptiv, nu iti aduci aminte cand s-a nascut Jason ce mandru erai, cu ce a gresit atat de mult incat sa nu iti mai merite afectiunea?
                    --Imi aduc aminte, dar imi aduc aminte si de cate ori ne-a facut probleme.
                    --Cu toate astea, nu cred ca a facut intr-atatea incat sa il ignori chiar asa.
                    --Nu te mai necaji, mama, voi merge in armata, apoi voi pleca, cu putin noroc poate voi muri pe front. Imi inchipui ce mult te bucura asta tata, vei ramane cu iubitul tau Caleb, care niciodata nu te-a dezamagit, si de care cred ca esti foarte mandru. Adio mama." Cu asta am plecat, m-am intors doar la logodna fratiorului meu, imediat dupa aceea cineva mi-a intrat in camera, mi-a turnat ceva cu forta pe gat si m-a omorat, aparent asta li se intamplase si Ariannei si lui Caleb, restul, acel macel nici nu vreau sa imi amintesc.         
      --Caleb, las-o sa ne povesteasca ok?
      --O sa o fac daca nu mai esti suparata pe mine.
      --Nu sunt suparata pe tine.
      --Aloo ma lasati sa va povestesc?
      --Te lasam.
      --Inainte cu 5 minute e a ma musca am avut o viziune, in care Damin ma salva, de aceea am acceptat.
      --Si eu care credeam ca ma placi macar putin. Ha! Am facu-to sa roseasca, deci ma place.
      --Cred ca nu ai aflat dar are deja prieten.
      --Spuneam si eu ce va ambalati asa, nu mai poate omul sa glumesca.     
      --Din cate stiam eu, tu nu mai esti om de vreo 300 de ani deci nu vad cum ai putea glumi. Contracarezi huh?!? Nu vrei sa te pui cu mine surioara.
      --Ha! Ha! N-am ce zice, nu incerca sa fi sarcastica Arianna nu mai semeni cu mine decand te-ai decis sa ramai cu mult prea iubitul tau fratior mai mic.
      --Ce sa spun de parca tu ai fi mai priceput, si nu il amesteca pe Caleb in asta el nu are nici o legatura cu deciziile mele, asta sa fie clar Jason!
      --Poate ca sunt mai priceput, si il amestec pe Caleb in asta pentru ca el ne-a omorat parintii! Ha! Lovitura sub centura.
      --Iar tu i-ai omorat logodnica! Si nu cred ca l-ai plans asa de mult pe tata.
      --Ai dreptate, nu mi-a parut asa de rau ca l-a omorat pe tata, dar totusi pe mama o iubeam mai mult ca orice.
Iar logodnica lui, aia a fost un fel de razbunare, si intr-un fel o cerea.
      --Poate ca o cerea, dar totusi era fata pe care el o iubea!     
      --Vad ca si-a mai rafinat gusturile, desi ma indoiesc ca Regele isi va lasa fiica sa umble cu un vampir oarecare. pe buna dreptate acum, Dimitri nu ar permite asta.
      --Nu cred ca ii pasa lui cu cine stau eu Jason si nu va mai certati, acum v-ati gasit! Nici nu sti cat de mult te inseli Miranda. In timp ce spuneam asta un curent de aer a pus intre mine si Arianna o distanta considerabila.
      --Acum iubito, trebuie sa iti exersezi puterile.  
      --Si cum se presupune ca o sa le activez?
      --Trebuie sa te concentrezi, de exemplu gandestete la aer si zbor.
      --Ok, aer si zbor, aer si zbor........ incet incet au aparut o pereche de aripi mari de un gri metalizat, care au ridicat-o in aer, acle aer formand un scut impenetrabil in jurul ei.
      --Ai grija sa nu dai in coroanele copacilor!
      --Hei mi-ai distrus conce.......... ce naiba, cum am ajuns aici sus? De cand am aripi? CALEB AJUTA-MA.
      --Nu pot sa te ajut, deoarece aerul formeaza un fel de scut care nu ne lasa sa ajungem pana la tine si oricum esti pre sus. Incearca sa te gandesti numai la zbor.
      --Zbor, zbor....... A inceput sa pluteasca incet inapoi spre pamant, cum l-a atins a zburat direct in bratele lui Caleb. 

MIRANDA POV:

         Ziua de azi a fost superba, ne-am perfectionat puterile, acum mergem acasa, pentru ca maine avem scoala si trebuie sa fim odihniti. Am ajuns acasa, matusa Andra nu e acasa , e la o intalnire de afaceri, Caleb e in sufragerie in fata semineului, ma apropii de el, cuibarindu-ma in bratele lui, cand observ ceva ce nu ma asteptam sa vad, cel putin nu acum.
       --Caleb, ninge!      
       --Tare, cred ca vom avea parte de o bataie cu bulgari maine.
       --NUUUU!
       --O ba fi sigura ca da. Unde mergi?
       --Mi-e somn, ma duc la culcare.
       --Ok, noapte buna.
       --Noapte buna, iubitule!