sâmbătă, 14 ianuarie 2012

Hey lume, 
O buna prietena are un fic. Deci ce ziceti va bagati. E noua intr-ale scrisului, asa ca astepta commuri. Aici aveti site-ul:  http://povesteaintunecatadintr-unorasmagic.blogspot.com/2012/01/intr-o-lume-in-care-omenirea-nu-mai-e.html

luni, 5 decembrie 2011

another fan fic

hey dupa o sclipire de inspiratie, m-am decis sa mai fac inca un fic adresa e :
http://anotherkindofwar.blogspot.com/ inca nu am postat nimic dar o sa o fac cat de curand. cel putin rezumatul

duminică, 27 noiembrie 2011

Capitolul IV, Partea II

 Nota Autor: Ascultati melodia in timp ce cititi o sa vedeti ce am vrut sa transmit la fazele cu amintiri. Enjoy:D
-----------------------------------------------------------------
Incercati sa vi le imaginati gri altceva nu am putut gasi, pentru a se potri cu ideea mea de aripi :P
Capitolul 4:Antrenamente, Partea a II-ahttp://www.youtube.com/watch?v=gsQIOgkZt68&ob=av3n


Miranda POV:

      Jason ii da drumul lui Alice, corpul ei cazand inert pe pamantul rece de Noiembrie, imi indrep privirea catre Damian care parca a devenit stana de piatra.
      --Damian, fa ceva!
      --Ce? Chiar crezi ca stiu cum sa acvtivez afurisitele astea de puteri?
      --Concentreazate, puneti mainile pe corpul ei si imagineazati-o asa cum e ea de obicei, o sa vezi ca merge.
      --Ok, ma concentrez. Au trecut cateva minute, iar Alice nu a schitat nici macar un gest, Damian incepe sa devina tensionat, ceea ce nu e de bine.
      --De ce nu se misca, Jason, ai spus ca isi va reveni imediat.
      --Stiu ce am spus, nu mai dispera si concentreazate acolo.
     Calmul asta a lui Jason incepe sa ma dispere, cerul a inceput sa se intunece, vantul incepand sa bata din ce in ce mai tare, transformand praful si frunzele in mici tornade indestructibile. Se pare ca vremea raspunde starii mele de spirit. Toti se uita la mine, d parca dintr-o data mi-au aparut 2 capete in loc de unul.
      --Miranda ce faci?
      --Ce fac? Pe bune, asta inseamna ca ipotezele mele sunt corecte. Ce tare!
      --Sincer sa fiu mai ai putin si dintr-o poiana o sa o transformi intr-o pajiste de toata frumusetea.
      --Incearca sa te calmezi.       
      --Ma calmez, dar de dragul prietenului meu nu de al tau Jason.
      --Ok, ok. Vremea incepe sa se linisteasca, vantul continuand sa bata ezxact ca un stresometru, care le demonstreaza celorlalti ca inca nu m-am calmat destul. Toti sunt asa atenti la mine incat nu observa ca Alice inepe sa se miste. Doar Damian a observat, dandule si celorlalti alarma.
      --Alice, sa nu mai imi faci asta niciodata.
      --Cu ce am gresit, el a luat prea mult.......
      --Sa nu indrasnesti sa te mai apropii de verisoara mea ai inteles?
      --......dar nu ma deranjeaza, am simtit ca are nevoie asa ca nu e nevoie sa ii sariti asa in cap.  
      --Cum sa nu ii sarim in cap, era cat pe ce sa mori, constietizezi asta?
      --Daca nu ai fi asa de inversunat in privinta fratelui tau Caleb, m-ai lasa sa iti explic.
      --Caleb, las-o sa ne povesteasca ok?
      --O sa o fac daca nu mai esti suparata pe mine. Iar fata de catelus, stie ca nu ii pot rezista.
      --Nu sunt suparata pe tine.
      --Aloo ma lasati sa va povestesc?
      --Te lasam.
      --Inainte cu 5 minute e a ma musca am avut o viziune, in care Damin ma salva, de aceea am acceptat.
      --Si eu care redeam ca ma placi macar putin. Alice a rosit! A ROSIT! inseamna ca totusi il place.
      --Cred ca nu ai aflat dar are deja prieten. Ce repede s-a intunecat Alice la fata, nu ii convine ceea ce a spus Damian.
      --Spuneam si eu ce va ambalati asa, nu mai poate omul sa glumesca.     
      --Din cate stiam eu, tu nu mai esti om de vreo 300 de ani deci nu vad cum ai putea glumi.
      --Ha! Ha! N-am ce zice, nu incerca sa fi sarcastica Arianna nu mai semeni cu mine decand te-ai decis sa ramai cu mult prea iubitul tau fratior mai mic.
      --Ce sa spun de parca tu ai fi mai priceput, si nu il amesteca pe Caleb in asta el nu are nici o legatura cu deciziile mele, asta sa fie clar Jason!
      --Poate ca sunt mai priceput, si il amestec pe Caleb in asta pentru ca el ne-a omorat parintii!
      --Iar tu i-ai omorat logodnica! Si nu cred ca l-ai plans asa de mult pe tata.
      --Ai dreptate, nu mi-a parut asa de rau ca l-a omorat pe tata, dar totusi pe mama o iubeam mai mult ca orice.
Iar logodnica lui, aia a fost un fel de razbunare, si intr-un fel o cerea.
    L-a lovit pe Caleb sub centura, pot citi asta in privirea lui care se uita intr-un loc pe care doar el il poate vedea. Nu imi vine sa cred ca Jason poate sa fie atat de crud incat sa isi raneasca propria famlie, desi intr-un fel si Caleb a fost asa de crud, dar s-a indreptat, nu s-a adancit in ranchiuna si intuneric. Vantul a inceput sa bata in rafale puternice, punand intre cei doi o distanta destul de mare, Arianna si Jason fiind prea ocupati sa maraie si sa tipe unul la altul ca sa poata observa.  
      --Poate ca o cerea, dar totusi era fata pe care el o iubea!     
      --Vad ca si-a mai rafinat gusturile, desi ma indoiesc ca Regele isi va lasa fiica sa umble cu un vampir oarecare.
      --Nu cred ca ii pasa lui cu cine stau eu Jason si nu va mai certati, acum v-ati gasit!

CALEB POV: 

   Nu imi vine sa cred ca Jason a omorat-o pe Cassie, asta a durut si pentru un moment i-am revazut chipul voios si ochii albastri care seamana izbitor de mult cu ochii Mirandei si o amintire mi-a trecut prin fata ochilor, eram intr-o poiana, chiar dupa ce i-am cerut mana, a inceput sa zburde vesela, provocandu-ma sa o prind, pana cand intr-un final i-am intrat in joc:
             
                    "--Haide Caleb, te provoc sa ma prinzi!
                     --Poate ne gaseste cineva pe aici!
                     --Haide! Lasuleeee! A facut asta pana mi-a prins privirea <<malefica>> si a inceput sa alerge mai                   repede. La un moment dat am prins-o, cazand amandoi la pamanat in timp ce radeam"   
    Chiar atunci un curent de aer a trecut pe langa mine, trezindu-ma la realitate, doar ca sa ii vad pe Arianna si pe Jason la o distanta destul de mare unul de celalalt si pe Miranda uitandu-se cu satisfactie la acea distanta, asta explica totul.  
      --Acum iubito, trebuie sa iti exersezi puterile.  
      --Si cum se presupune ca o sa le activez?
      --Trebuie sa te concentrezi, de exemplu gandestete la aer si zbor.
      --Ok, aer si zbor, aer si zbor........ incet incet au aparut o pereche de aripi mari de un gri metalizat, care au ridicat-o in aer, acle aer formand un scut impenetrabil in jurul ei.
      --Ai grija sa nu dai in coroanele copacilor! Chiar ma gandeam cat mai poate sta Damian setat pe functia ,,serios".
      --Hei mi-ai distrus conce.......... ce naiba, cum am ajuns aici sus? De cand am aripi? CALEB AJUTA-MA.
      --Nu pot sa te ajut, deoarece aerul formeaza un fel de scut care nu ne lasa sa ajungem pana la tine si oricum esti pre sus. Incearca sa te gandesti numai la zbor.
      --Zbor, zbor....... A inceput sa pluteasca incet inapoi spre pamant, cum l-a atins a zburat direct in bratele mele.  

JASON POV:

      --Ce? Chiar crezi ca stiu cum sa acvtivez afurisitele astea de puteri?
      --Concentreazate, puneti mainile pe corpul ei si imagineazati-o asa cum e ea de obicei, o sa vezi ca merge.   Sper sa mearga, pentru ca am luat prea mult. Au trecut cateva minute deja toti incep sa se impacienteze, in special Damian, care cred ca ar fi in stare sa ma transforme inapoi in om, daca ar sti ca asta i-ar aduce verisoara inapoi. Recunosc ca am luat prea mult, dar sangele ei are un gust asa de dulce, chiar inainte sa o musc, mi-am impus sa nu iau prea mult. Se pare ca nu a mers, indata ce i-am simtit sangele strabatandu-mi corpul m-am simtit mai iplinit ca niciodata, pentru o clipa am uitat si de ce sunt aici, dar mi-am revenit imediat, in aceiasi secunda lasad corpul aproape secatuit al lui Alice sa cada din bratele mele.
      --Ok, ma concentrez.
      --De ce nu se misca, Jason, ai spus ca isi va reveni imediat.
      --Stiu ce am spus, nu mai dispera si concentreazate acolo.
      --Miranda ce faci? Pe bune, altceva n-ai gasit?
      --Ce fac? Chiar nu isi da seama e atat de evident!
      --Sincer sa fiu mai ai putin si dintr-o poiana o sa o transformi intr-o pajiste de toata frumusetea.
      --Incearca sa te calmezi.       
      --Ma calmez, dar de dragul prietenului meu nu de al tau Jason.
      --Ok, ok. Vremea incepe se linisteste, vantul continuand sa bata ezxact ca un stresometru, care ne demonstreaza ca inca nu s-a calmat destul. Toti sunt asa atenti la Miranda incat nu observa ca Alice incepe sa se miste. Doar Damian a observat, dandule si celorlalti alarma.Mersi pitico, m-ai salvat.
      --Alice, sa nu mai imi faci asta niciodata.
      --Cu ce am gresit, el a luat prea mult.......Spune ea aratand spre mine. Tradatoarea!
      --Sa nu indrasnesti sa te mai apropii de verisoara mea ai inteles?
      --......dar nu ma deranjeaza, am simtit ca are nevoie asa ca nu e nevoie sa ii sariti asa in cap. Drace! Si eu care   credeam ca nu isi da seama.
      --Cum sa nu ii sarim in cap, era cat pe ce sa mori, constietizezi asta?
      --Daca nu ai fi asa de inversunat in privinta fratelui tau Caleb, m-ai lasa sa iti explic.UH! Imi ia apararea, ceva s-a intamplat cu ea, nimeni nu mi-a mai luat apararea si asta a fost de mult, chiar inainte sa plec in armata, cuvintele pe care mama i le-a spus tatei inca imi rasuna in cap:

                  ,,--Dar tata, nu vreau sa merg in armata, de ce nu il trimiti pe Caleb, oricum el e fiul tau preferat.
                    --Te trimit pe tine, deoarece tu esti cel mai mare, iar Caleb inca mai are scoala.
                    --Daca ti-ar pasa si de mine macar jumatate din cat iti pasa de Caleb, ai sti ca si eu mai am de facut inca un an de scoala.
                    --Dragule, de ce nu esti putin mai receptiv, nu iti aduci aminte cand s-a nascut Jason ce mandru erai, cu ce a gresit atat de mult incat sa nu iti mai merite afectiunea?
                    --Imi aduc aminte, dar imi aduc aminte si de cate ori ne-a facut probleme.
                    --Cu toate astea, nu cred ca a facut intr-atatea incat sa il ignori chiar asa.
                    --Nu te mai necaji, mama, voi merge in armata, apoi voi pleca, cu putin noroc poate voi muri pe front. Imi inchipui ce mult te bucura asta tata, vei ramane cu iubitul tau Caleb, care niciodata nu te-a dezamagit, si de care cred ca esti foarte mandru. Adio mama." Cu asta am plecat, m-am intors doar la logodna fratiorului meu, imediat dupa aceea cineva mi-a intrat in camera, mi-a turnat ceva cu forta pe gat si m-a omorat, aparent asta li se intamplase si Ariannei si lui Caleb, restul, acel macel nici nu vreau sa imi amintesc.         
      --Caleb, las-o sa ne povesteasca ok?
      --O sa o fac daca nu mai esti suparata pe mine.
      --Nu sunt suparata pe tine.
      --Aloo ma lasati sa va povestesc?
      --Te lasam.
      --Inainte cu 5 minute e a ma musca am avut o viziune, in care Damin ma salva, de aceea am acceptat.
      --Si eu care credeam ca ma placi macar putin. Ha! Am facu-to sa roseasca, deci ma place.
      --Cred ca nu ai aflat dar are deja prieten.
      --Spuneam si eu ce va ambalati asa, nu mai poate omul sa glumesca.     
      --Din cate stiam eu, tu nu mai esti om de vreo 300 de ani deci nu vad cum ai putea glumi. Contracarezi huh?!? Nu vrei sa te pui cu mine surioara.
      --Ha! Ha! N-am ce zice, nu incerca sa fi sarcastica Arianna nu mai semeni cu mine decand te-ai decis sa ramai cu mult prea iubitul tau fratior mai mic.
      --Ce sa spun de parca tu ai fi mai priceput, si nu il amesteca pe Caleb in asta el nu are nici o legatura cu deciziile mele, asta sa fie clar Jason!
      --Poate ca sunt mai priceput, si il amestec pe Caleb in asta pentru ca el ne-a omorat parintii! Ha! Lovitura sub centura.
      --Iar tu i-ai omorat logodnica! Si nu cred ca l-ai plans asa de mult pe tata.
      --Ai dreptate, nu mi-a parut asa de rau ca l-a omorat pe tata, dar totusi pe mama o iubeam mai mult ca orice.
Iar logodnica lui, aia a fost un fel de razbunare, si intr-un fel o cerea.
      --Poate ca o cerea, dar totusi era fata pe care el o iubea!     
      --Vad ca si-a mai rafinat gusturile, desi ma indoiesc ca Regele isi va lasa fiica sa umble cu un vampir oarecare. pe buna dreptate acum, Dimitri nu ar permite asta.
      --Nu cred ca ii pasa lui cu cine stau eu Jason si nu va mai certati, acum v-ati gasit! Nici nu sti cat de mult te inseli Miranda. In timp ce spuneam asta un curent de aer a pus intre mine si Arianna o distanta considerabila.
      --Acum iubito, trebuie sa iti exersezi puterile.  
      --Si cum se presupune ca o sa le activez?
      --Trebuie sa te concentrezi, de exemplu gandestete la aer si zbor.
      --Ok, aer si zbor, aer si zbor........ incet incet au aparut o pereche de aripi mari de un gri metalizat, care au ridicat-o in aer, acle aer formand un scut impenetrabil in jurul ei.
      --Ai grija sa nu dai in coroanele copacilor!
      --Hei mi-ai distrus conce.......... ce naiba, cum am ajuns aici sus? De cand am aripi? CALEB AJUTA-MA.
      --Nu pot sa te ajut, deoarece aerul formeaza un fel de scut care nu ne lasa sa ajungem pana la tine si oricum esti pre sus. Incearca sa te gandesti numai la zbor.
      --Zbor, zbor....... A inceput sa pluteasca incet inapoi spre pamant, cum l-a atins a zburat direct in bratele lui Caleb. 

MIRANDA POV:

         Ziua de azi a fost superba, ne-am perfectionat puterile, acum mergem acasa, pentru ca maine avem scoala si trebuie sa fim odihniti. Am ajuns acasa, matusa Andra nu e acasa , e la o intalnire de afaceri, Caleb e in sufragerie in fata semineului, ma apropii de el, cuibarindu-ma in bratele lui, cand observ ceva ce nu ma asteptam sa vad, cel putin nu acum.
       --Caleb, ninge!      
       --Tare, cred ca vom avea parte de o bataie cu bulgari maine.
       --NUUUU!
       --O ba fi sigura ca da. Unde mergi?
       --Mi-e somn, ma duc la culcare.
       --Ok, noapte buna.
       --Noapte buna, iubitule!   
                                                

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Capitolul IV, Partea I

Capitolul IV:Antrenamente, Partea I

Miranda POV.

   Am ajuns in poienita de 20 de minute, ceilalti abia acum au asjuns intre timp eu si Caleb am vorbit, ne-am sarutat si iar am vorbit, l-am vazut pe Jason aparand.
   --Bun acum va voi face o demonstratie a puterilor mele, nici nu veti mai sti unde sunteti. Mi se pare mie sau Jason seamana cu.........cu cineva, nu imi amintesc. Acum observ cat de mult seamana Jason cu acel cineva, acum observ cu cata gratie si nonsalanta se misca, ca si cum ar fi un print care nu prea are deaface cu muritorii de rand. Se indreapta spre mine, luandu-ma in brate, fara sa imi dau seama ii raspund la imbratisare, buzele noastre incep sa se apropie, aproape imi pot imagina ce minunat saruta, dar ceva nu se potriveste inca nu imi amintesc, cand intre buzele noastre mai sunt doar cativa centrimeti, totul se destrama, ma trezesc la relitate, realizand totodata ca sunt in bratele lui Jason iar Caleb il priveste pe el furios iar cand se intoarce spre mine privirea lui contine numai dezamagire. Cum poate crede ca eu as face asa ceva, dar totusi o parte di mine parea ca il place mai mult de Jason decat de Caleb, dar trebuie sa imi aduc aminte ca eu il iubesc pe Caleb si nu pe Jason.
    --Caleb ce s-a intamplat? Sper ca nu ce cred eu.
    --Pai ai inceput sa te indrepti spre el si daca nu interveneam mai avei putin si il sarutai de fata cu noi toti. De ce e asa dezamagit, eu doar, mi se parea ca seamnana asa de bine, atunci de ce nu ii explici?
     --Caleb, trebie sa ma intelegi, dintr-o data toti ati disparut, ramanand doar el si iti semana atat de bine incat pentru un moment am crezut ca esti tu, trebuie sa ma crezi, totul parea asa de real.
    --Te inteleg, iubito, am fost si noi pacaliti de multe ori de puterile lui, asa ca nu ai nici o grija.
   --Acum ne putem intoarce la antrenamente, pana cand cei doi porumbei se saruta acolo Damian vino aici sa vedem in ce constau puterile tale.

Damian POV:
   
    --Acum ne putem intoarce la antrenamente, pana ce doi porumbei se saruta acolo, Damian vino asici sa vedem in ce constau puterile tale. In sfarsit credeam ca nu imi mai vine randul.
    --Bun, ce trebuie sa fac? Spune ca nu mai am rabdare, desi trebuie sa invat sa ma feresc de puterile astea ale lui, pentru un moment am crezut ca m-am intors inpoi acasa la parintii mei, apoi am realizat ca parintii mei am murit de 2 ani si atunci mi-am revenit.
    --Din cate am inteles, esti un vrajitor vindecator de gradul I.
    --Asta insemnand ce? Sper ca imi explica si mie cineva ce inseamna chestia asta.
    --Asta inseamna ca poti vindeca orice fel de rana naturala sau supranatural, atata timp cat nu e provocata de tine, si poti face vraji si descantece foarte puternice si greu de doborat.
    --Tare! Doar atat pot sa spun.
    --Acum cine se ofera sa sa fi ranit? Chiar trebuie sa ranim pe cineva?
    --Cred ca ar trebui sa ma ofer eu, deoarece ar trebui sa se obisnuiasca sa ma vindece pe mine, daca spuneti ca eu va trebui sa duc acea lupta. Miranda de ce trebuie tot timpul sa fii tu?
     --Ok, Caleb te oferi tu sa o ranesti sau o fac eu?
     --O fac eu. Mai bine asa nu cred ca suportam sa o vad pe Miranda ranita de tipul asta. 
     --Cred ca ar trebui sa o fac eu, nu ar trebui sa o ranim pe Miranda. Alice intotdeauna te pui pe tine inaintea prietenilor tai, chestia asta te va omori intr-o zi.
    --Oricum nu o lasam pe Miranda sa faca asta, deoarece ea se poate vindeca foarte repede daca este inconjurata de emotii puternice, aceste emotii pot veni chiar si de la ea.
    --Deci daca sunt ranita acum si te urasc destul de tare o sa ma vindec? Umor, parca treaba asta era lasata in mainile mele, nu e corect.
    --Cam asa ceva.
    --Am inteles.
    --Deci Alice, cine o sa te raneasca? Va reamintesc Damian nu o poate face pentru ca daca rana e provocata de ele nu o mai poate vindeca.
    --Conditii idioate.
    --Pai daca ranesti un demon de exemplu si l-ai atinge din greseala s-ar vindeca, vezi ca sunt folositoare.
    --Raneste-ma tu. CE???????
    --Din nou, ai inebunit cum sa te lasi ranita de.........de monstrul asta? mama bravo Miranda.
    --Pai de ce nu nu ar fi ca si cum m-ar omori asai?
    --Defapt trebuie sa fi aproape de moarte ca sa isi poata folosi Damian puterile, dar apoi nu va mai fi nevoie sa fi chiar aproape de moarte va destul orice fel de rana.
    --Si ce vei face?
    --Ce crezi ca voi face?
  Alice isi da seama ce ii sugereaza si isi duce speriata mainile la gat.
    --N-ai indrazni!
    --Trebuie sa o fac, doar asa Damian aici de fata ar reactiona si implicit puterile lui se vor activa, nu te teme vei fi ca noua in mai putin de 5 secunde.
    --Ok, doar fa in asa fel incat sa nu doara.
    --Trbuie sa fi de acord sa imi dai sange, impotrivirea face sa doara, deci fi relaxata si nu vei simti decat o intepatura de ac.
    --Sa ii dam drumul.

Alice POV:

   Tocmai am aflat ca pot sa vad viitorul, doar partile bune dar tot e super, tot azi am aflat ca Caleb Arianna si Jason sunt vampiri, Damian e un fel de vrajitor vindecator inca nu am inteles ce vrea sa insemne asta, iar Miranda e o creatura care ilo poate invinge pe Regele Intunericului, p[entru ca acesta este tatal ei, mama ei fiind un inger, acum suntem in poiana descoperita de Caleb si Miranda, se dezbate cine va fi ranit, ca puterile lui Damian sa se poata activa, din cate am inteles nu poate fi Miranda deoarece se poate auto vindeca. <<Ma ofer eu>> trebuie sa ma ia pe mine gura pe dinainte, acum fie ce o fi.
     --Alice ai innebunit? Chiar te oferi, in locul tau nu as face asta. Credema Caleb nici eu nu as vrea chestia asta dar daca am o gura prea mare.  
     --Nu, nu am innebunit, doar ca m-am gandit sa o fac eu daca spuneti ca Miranda se poate vindeca singura.
     --Deci cine o sa te raneasca?
     --Raneste-ma tu. Deci e oficial am o gura mare poate Caleb are dreptate si am innebunit.
     --Din nou, ai innebunit, cum sa te lasi ranita de........de un monstru?
     --Pai de ce nu. nu ar fi ca si cum m-ar omori nu?
     --Defapt trebuie sa fii aproape de moarte ca sa isi poata Damian folosi puterile, dar apoi nu va mai fi nevoie decat de o rana cat de mica si le va putea vindeca.
     --Si ce vei face? Sper ca nu ce cred eu.
     --Ce crezi ca voi face.
     --N-ai indrazni! Sper.
     --Trebuie sa o fac, doar asa Damian aici de fata ar reactiona si implicit puterile lui se vor activa, nu te teme vei fi ca noua in mai putin de 5 secunde.
    --Ok, doar fa in asa fel incat sa nu doara.
    --Trbuie sa fi de acord sa imi dai sange, impotrivirea face sa doara, deci fi relaxata si nu vei simti decat o intepatura de ac.
    --Sa ii dam drumul.
  Mi-am lasat capul pe spate, incercand sa nu ma gandesc prea mult la ce e pe cale sa faca Jason, desi sincera sa fiu nu prea imi iasa. A inceputsa isi apropie gura de gatul meu, dezvalindu-si colti, intr-un ranjet de fiara, parca vrand sa ma sperie si sa o iau la fuga pentru a ma putea vana, dar nu o sa fug il voi asculta, Damian incepe sa se incoarde, arata ca si cum ar vrea sa ii dea lui Jason o mama de bataie de s-o tina minte, desi el e un pacifist convins. Am simtit o mica intepaturaca si cand m-ar fi muscat un tantar, chiar daca in realitate un tantar ia o cantitate de 100 de ori mai mica ca Jason, in ciuda eforturilor lui chiar ii simt foamea, ma intreb cad s-a hrant ultima data, nu voi afla niciodata, totusi ma simt foarte bine. Brusc mi se face somn si moleseala calda isi face aparitia, as vrea sa ma culc si sa ma trezesc cand se va fi terminat, dar acum avem treaba si mi se pare ca Jason nu se mai opreste, deja a luat prea mult, incep sa ma las dusa in intuneri, cand imi da brusc drumul si corpul meu se lasa inert in jos, te rog Damian fa ceva!!!!

Nimicuri....................

Incep prin a-mi cere scuze ca nu am mai postat,  dar am vesti bune cap. 4 e pe sfarsite poate voi reusi sa postez. De curan am citit (din nou) seria "Fortele raului absolut" de Kelley Armstron o recomand deoarece este o colectie foarte interesanta, sunt defapt 3 carti I invocarea; II revelatia; si III rafuiala. Ma duc sa ma apuc de scris ne mai auzim :X
 

marți, 25 octombrie 2011

Capitolul III

Da stiu am intarziat dar am postat si parte a II-a. Enjoy
=========================================
Capitolul III:Marturisiri si Dezvaluiri, Partea a II-a
    
Miranda POV:


            --Hey pe unde ati fost?Alice niciodata destul de curioasa.... Ce vrei e prietena ta are voie sa isi faca griji imi sopteste o voce in capul meu.
            --La o plimbare, dar ei cine sunt?Cel inalt isi pune mana la inima intr-un gest teatral, ca si cum l-as fi ranit, desi mi-se pare cunoscut.
            --Cum.......vrei sa spui ca nu ma mai recunosti dupa cate farse ti-am facut?Acum stiu de unde mi se parea cunoscut...........Damian,asta e.
            --Damian?!?spun eu sarind sa il imbratisez.
            --In carne si oase, wow ce mare te-ai facut.Deja? Credeam ca o sa ma lase putin, nu ma gandeam ca va incepe cu glumele de acum.
           --Cum sa nu, dar tu ce ai mai imbatranit!!Na ce mai zici acum?!?
           --Nu vrei sa ma ajuti sa trec strada?Of.....acum o intoarce in favoarea lui, nu e corect.
           --Nu!Dar tu cine esti?ma apropii de el, iar Caleb se incoarda din ce in ce mai tare, oare ce se intampla?
           --Sunt Jason, fratele mai mare al lui Caleb si al Ariannei. Hm oare de ce nu au pomenit niciodata ca ar avea un frate?
           --Daca esti fratele lui Caleb, de ce nu ne-a pomenit niciodata despre tine?
           --Pentru ca nu merita sa fie pomenit! Wow chiar l-a enervat pe Caleb.
           --Chiar credeam ca nu ma mai urasti chiar asa de tare. Se pare ca m-am inselat.
           --Mai scutestema sti ca nu esti binevenit, asa ca dispari.
           --Cum asa fratioare, nici macar nu ma prezinti iubitei tale si deja ma alungi?
           --Exact asta vreau sa fac. Caleb te rog ai grija nu-l enerva!
           --Sa zicem ca fac ce spui tu, dar asta nu inseamna ca o sa plec si din oras, nu vei sti niciodata unde sunt. Si a disparut, pur si simplu, lasand in urma lui o dara de praf de pe poteca padurii.
           --Ce a fost asta? Bine spus Alice.
           --Fratele nostru. au spus amandoi la unison, parand parca rusinati, cand chiar nu au de ce.
          --Si de ce nu nea-ti spus nimic despre el? intreaba Alice, ii dat un cot in coaste vrand sa ii sugerez sa o lase mai moale cu intrebarile, dar m-a ignorat.
          --Pai ne-am certat si nu am mai pastrat legatura, de aceea nu am spus nimic. daca ai sti ca stiu ce esti Arianna nu ne-ai mai minti.
         --Aha.... se pare ca Alice vroia mai multe detalii, mai tarziu poate, cum se sune speranta moare ultima.
         --Acum ne puteti spune si noua ce ati facut in padure timp de 3 ORE? WoW Arianna nu trebuie sa tipi.
         --Pai.......ne-am plimbat, ne-am certat putin , ce vad pe ta Alice sa fie dezamagire?, apoi ne-am impacat, am facut dezvaluiri ,aici Caleb i-a facut Ariannei un semn ceea ce cred ca se traduce "ce ai facut" "iti spun mai tarziu", si ne-am intors. Dar Jason ce cauta aici?
        --A spus ca a venit in vizita.
        --Bun, cred ca ar trebui sa mergem in casa, pentru ca trebuie sa va spunem ceva.
        --Mai intai veniti la mine acasa, sa ma ajutati putin la ceva apoi povestim, ok? of ,of Damian asta tot timpul trebuie sa-i iasa si lui ceva.
        --Ok. spunem toti la unison.
       M-am dus sa ma schimb, deoarece aveam vaga impresie ca il vom ajuta fooarte mult, Alice si Arianna au plecat cu Damian, eu urmand sa vin cu prietenul meu. Eram in curs de schimbat, cand aud usa scartaind.


    Caleb PoV:
       
          L-am cunoscut pe varul lui Alice, e foarte amuzant atunci cand glumele lui nu te au pe tine in vizor. Neam hotarat, defapt fetele au hotarat, sa mergem sa il ajutam pe Damian cu mutatul, pentru ca el s-a mutat de curand, tot atunci le vom dezvalui ceea ce suntem noi si ceea ce sunt ei, dedoarece Alice e clarvazatoare, desi poate sa vada numai partile bune ale viitorului tot clarvazatoare e, iar Damian e un vrajitor vindecator. Eu am ramas sa o astept pe Miranda, ceilalti plecand inainte la casa lui Damian. Vorbind de Miranda unde sta atat nu trebuia decand sa isi schimbe hainele si e plecata la ea in camera de mai bine de jumatate de ora. Am ajuns in fata camerei ei, usa este putin crapata,o deschid putin iar in fata mea apare o Miranda cu spatele la usa, doar in blugi si sutien.Daca ma vede aici........te rog nu te intoarce, Te rog nu te intoarce si........ s-a intors, nu putea mai bine de atat, daca aude Damian asta o sa ma tachineze o luna intreaga, wow i se citeste pe fata ca vrea sa ma ucida, acum imi vine imi minte acea zicala "daca privirile ar ucide" as fi mort de mult.
       --Caleb, IESI AFARA!!!!! mama ce nervoasa e, fugi ce mai stai imi sopteste constinta mea, asta intentionez sa  fac.
      --Ies, ies.....
      --SA INVETI SA BATI DE ACUM INAINTE! striga ea la mine, deoarece usa era inchisa.
Peste 10 minute......
       --Sper ca te-ai invatat minte si o sa bati de acum inainte.I-a mai trecut supararea sper ca o s-o fac sa ma ierte.
       --Acum ma ierti. ii spun facand o fata de catelus plouat care merge inotdeauna, ea doar zambeste si ma saruta.
       --Sigur ca te iert, imi spune ea cu buzele peste ale mele.
      Dupa o dupamiaza de mutat si carat mobila a enit in sfarsit momentul dezvaluirilor sa vedem ce v-a iesi:
      --Deci, dupa cum v-am spus mai devreme, trebuie sa va dezvaluim ceva.
      --Spuneti. Nu credeam ca Damian poate fi si serios.
      --Noi, eu si Arianna suntem vampiri.......
      --Stiam eu ca e ceva in neregula cu voi
      --.........Alice e clarvazatoare, iar Damian este vrajitor vindecator de grdul I.
      --Si Miranda ce legatura are cu asta?
      --Alice, aici Miranda este chiar piesa cheie, vezi tu eu si Arianna trebuie sa o protejam de Regele Intunericului, care apropo este un demon foarte puternic si care este tatal ei si vrea sa o distruga doarece doar ea il poate distruge, sau il poate readuce la forma sa umana.
      --Si noi cu ce o putem ajuta?
      --Chiar asta e, noi trebuie sa o ajutam, deoarece va trebui sa trecem cumva in Cealalta Parte.
      --Cealalta Parte fiind.......... 
      --O dimensiune paralela in care domneste intunericul.
      --Si nu veti putea intra acolo fara mine. Acea voce imi este foarte cunoscuta.....Jason, dar ce cauta el aici?
      --Jason!
      --Chiar el, ce fratioare nu iti era dor de mine?
      --Sincer nu, si nici nu imi fi asa ca hai dispari.
      --Stai putin , Miranda de ce?!?, ce vrei sa spui prin <<nu veti putea intra acolo fara mine>>?
      --Pai nu veti putea intra, si tu Alteta nu il vei putea invinge pe tatal tau fara sa stii macar cateva slabiciuni ale demonilor.
      --Si vrei sa spui ca tu le sti?
      --Chiar asta spun, la ce bun sa stai 130 de ani in Cealalta Parte fara sa inveti cateva siretlicuri nu? Cum crezi ca am supravietuot atata timp?
      --Deci acolo ai disparut.
      --Da, dar acum m-am intors, iar voi fie ma ascultati si puteti intra acolo si sa aveti macar cateva sanse sau nu o faceti si nici nu veti putea intra.
     --Ok, ok sa zicem ipotetic vorbind ca facem cum spui tu, ce trebuie sa facem pentru a putea intra acolo?
     --In primul rand trebuie sa va antrenati, pentru ca sunt 100 la 100 sigur ca voi habar nu aveti sa va folositi puterile.
     --Asta asa e, zic Miranda si Damian la unison.
     --atunci de maine vom incepe antrenamentele abia dupa acea ne vom putea gandi cum sa intram in Cealalta Parte.
     --Vrei sa spui ca nici tu nu sti cum sa intri acolo?
     --Ba sigur ca stiu, dar trebuie sa indeplinesti niste conditii pentru a putea intra, pe care le vom discuta mai tarziu.
     --Apropo tu ce puteri ai? Alice, tu si curiozitatea ta.
     --Pot crea iluzii care te fac sa crezi ca vezi cu totul altceva decat in realitate.
    --Super!Cred ca esti foarte bun la chesti asta ma inveti si pe mine? Chiar ma intrebam cat mai poate Damian sta serios.
     --Ma tem ca nu te pot ajuta. Ne vede maine dimineata in padure, in poenita descoperita de cei doi porumbei de fata.

  Miranda POV


     De maine vom incepe antrenamentele, cum se asteapta el sa ma antrenez cand nici nu stiu cum sa imi activez puterile, si de unde stia el ca noi am descoperit o poenita? In fine, acum vreau doar sa dorm. ma ghemuiesc mai tare la pieptul iubitului meu si simt cu somnul isi ace aparitia.
      --Noapte buna, Caleb! Ii spun somnoroasa.
      --Noapte buna, dragostea mea. Imi spune mai somnoros decat ma simt eu si ma saruta usor pe cap.
    Maine va fi o zi lunga si plina de descoperir presimt asta.